Arhivă pentru poveste

strainul- partea a doua.

Posted in Povesti povestite de povestitori si povestitoare with tags , , , , on 09/10/2010 by adoranah

anul II cica… dar in afara de partea cu gazda. Acuma stau in chirie, la dracu’n praznic.

bla bla… ca si anul trecut… o saptamana fara net.. o saptamana in care mi-a trecut prin minte aceiasi si aceiasi secventa de evenimente.  In mod normal,  eu pe care il cunosc eu  nu ar face asta, dar everybody’s changing, vb lu’ keane.   So.. am sa includ partea cu fotbal, inghetzata, scaunul in care ma leganam,  somnul pana la 12 ( cu tot cu foaia pe care scria” nu intrati, pericol de moarte” agatzata de usa camerei mele) ,  TV-ul care il deschideam  doar dupa 12( de data asta noaptea) si la care invatam de fiecare data cate un nou mod de a-ti folosi urina (Bear Gryls- Ultimate Survival) , mancarea pe care nu  trebuia sa o fac eu….. ( gata enumaratia) …cum ziceam am sa le includ la cele mai putin importante.   Cu alte cuvinte,  dar cu aceasi barbologie de mai sus, secventa mea incepe cand ea isi pune capul pe umarul meu, in timp ce eu ma fac atent la drum, si am grija ca in boxe, in cele 2-3 minute ramase pana sa ajungem,  sa se auda keane-somewhere only we know.  Printre schimburi de priviri cu coada ochiului, replica „chemtz” pe care mi-o spun in gand de fiecare data cand trecem pe langa biserica, mai trag de timp cu un inconjor de 30 de secunde. punct si cu alineat:  urmeaza jacobs rosu, struguri,ciocolata si alte chestii dulci,  dar nu mai dulci decat pupul de noapte buna, cu tot cu ale lui hugsuri. Coboara din masina,  si acum eu sper sa-si aduca aminte ca a uitat ceva, un cercel,  telefonul, umbrela, nu conteaza.ieee, inca un pup.  Pana ajunge in casa, am timp sa schimb melodia ( se aude rule the world)  si sa ma hotarasc ce voi rontzai pana acasa.  Se aprinde si becul din camera ei.. apoi vine la geam si imi face cu mana.  Urmeaza un rulat cu 60 km/h pe drumul de la Real,  un volum peste 20 in boxe, si am iesit din oras. Grija ca prostia de denivelare de la Bradet, setat calculatorul de bord sa-mi afiseze consumul.   Grija la groapa de dupa manastire ( old frinds..), la cea noua, de la iesirea din ipotesti, si ansamblul arhitectural de borti de la intrarea in Bosanci. Ajung in fata curtii si  cobor din masina. Urmeaza cele 3 injuraturi: iar am trantit telefonul jos, pt ca era prin poale cand m-am dat jos, (2) iar ma lovesc la mana pt ca nu pot deschide poarta pe care iar am uitat s-o dau cu vaselina, si (3) exceptand o alta injuratura, la inchis poarta,  e injuratura pt ca iar m-am dat jos din masina ca boul, si nu am luat cheia de la casa ( ofc, care era in masina) . rugaciunea, Ultimate survival, si rezumatul zilei: A!

Acum insa, pot doar sa ma uit la niste foi, sa asculta aceleasi melodii, si sa sper ca Einstein avea dreptate inca din partea intai.

 

Andrei B, studentul.

Anunțuri

Episodul I. first look.

Posted in Fără categorie with tags , , , , on 17/08/2010 by adoranah

haipa.

Episodul I.

Posted in Fără categorie with tags on 16/08/2010 by adoranah

A fost odata demult, de azi incepe-al IV-lea mileniu, o lume niciodata vazuta si necunoscuta de catre  asa-zisa ‘lume civilizata’ care traia pe Pamant. Era  anul 1634 al planetei albastre, insa multe au fost mileniile care au trecut peste ea,  nenumarate au fost razboaiele purtate peste aceste tinuturi, si tentante  mai erau teritoriile noi, aparute odata cu extraordinara expeditiei a lui Columb.

In Scotia, pe coasta recelui si neimblanzitului Atlantic,  tanarul  si visatorul Jake Sharp isi vedea propriile sperante capatand forma. 8 era numarul oamenilor carora Jake le platise eliberarea din temnite… pentru ca doar astfel de oameni putea sa urmeze ordinele viitorului capitan: cei care nu aveau incotro, deoarece ii datorau insasi libertatea lor. Da, pustanul cel tacut,  care prefera sa se retraga cu zilele in locsorul lui de pe coasta stancoasa, decat sa mearga calatorii cu familia sa bogata, sau sa se joace cu ceilalti copii, adolescentul care zambea satisfacut, doar privind cerul instelat si a sa stea norocoasa, devenise om mare. Si nu oricum,  ci pastrandu-si vechile obiceiuri si gesturi, ba chiar si locul in care sa se retraga.  Familia sa, una foarte bogata si renumita, detinea mai tot tinutul Nightsong,  o imensa zona de coasta, in care padurile de brazi, stancile si oceanul dominau autoritar peisajul, presarat pe alocuri cu casele slugilor familiei.  Din tot acest tinut,  Jake nu isi revendicase decat o portiune mica, la poalele unor stanci de cateva zeci de metri,  unde valurile Atlanticului nu se sfarmau direct de stanci, ci erau imblanzite de plaja care se intindea pe cateva sute de metri.  Doar tanarul proprietar stia cum se numeste locul acela, pt ca era singurul care statea acolo, si nu era niciodata vizitat, pt ca nu se putea ajunge jos, decat pe o carare ingusta si primejdioasa, batatorita de Jake de-a lungul anilor.

Este miercuri dimineata,  si astazi, cei 8 aveau sa se cunoasca intre ei si sa-l cunoasca si pe omul pentru care vor munci in anii ce urmeaza.  Pe la 9 si jumatate, Jake inca astepta cele 2 trasuri cu care veneau viitorii constructori de carabie si marinari.