#23

Posted in Drawings with tags , , , on 21/03/2011 by adoranah

chicks and ships….and chips

 

 

 

 

 

 

 

baibai.

 

#22

Posted in Drawings with tags , , , on 12/03/2011 by adoranah

Santa Maria, corabia lu’ Columb, cu care a descoperit Americile. Click pe imagine pt mai mare

 

andrei b

#21

Posted in Fără categorie on 10/03/2011 by adoranah

the book of life- chapter 21

Mai mult ca oricand as vrea sa fiu langa tine, sa te magai si sa te pup, sa te invart pe toate partile si sa constat ca ai crescut, sa rad ca astazi si sa te trag de urechi si sa iti spun ca sunt mandra ca te am la dreapta mea si ca imi esti prieten( n+1, remember?) si frate si parinte si vara si soare si dragul meu. Dincolo de tot, oboseala sau prostii de oameni mari, in tine o sa-mi gasesc mereu bucuria si zambetele si linistea si maturitatea, pentru ca, stii si tu, deseori ma inveti sa fiu om mare.Nu vreau sa cresti repede, chiar nu conteaza anii, vreau sa-ti cladesti visele cu bucuria si increderea unui copil si a unui om mare in acelasi timp. Si vreau ca acea casa care o sa fie „acasa” sa miroase a tine si  corabiile tale sa pluteasca pe mari albastre si senine precum ochii tai. Imi doresc sa te fac la fel de fericit cum ma faci tu si sa fii Andrei-ul meu si cand o sa ai barba alba.

P.S: de asta-mi plac mie cadourile care nu-s cumparate:)

Andrei B, cel care-o iubeste pe Cristina:D.

 

#20

Posted in Drawings with tags , , on 08/03/2011 by adoranah

azi si ieri

 

bai

 

#19

Posted in Drawings with tags , , , on 02/03/2011 by adoranah

de azi:

 

 

tot eu.

 

#18

Posted in Drawings with tags , , , on 01/03/2011 by adoranah

it’s march:D

 

 

 

 

anbdrei b.

Lost Angelest

Posted in Fără categorie on 21/02/2011 by tinkerbellfromthehell

sau fals tratat despre cum sa pierzi lucruri, fara sa-ti pierzi speranta

Incepem abrupt – In primul si-n primul rand, timpul si pierderea lui; activitatea asta e cu dublu tais, dulce pe de-o parte, amar pe cealalta. Lucrurile sunt clare: timpul e cel mai usor de pierdut- pur si simpu traieste si cu siguranta o sa-ti pierzi timpul, dublat in secunde, triplat in minute, inmultit in ani, rezultand in viata.. or, nobody whants to live forever… aceasta fiind partea amara.

…partea dulce e cea in care desfasori activitatea asta, de pierdut timpul, intr-un mediu organizat, de bunavoie si nesilit de nimeni. Taiatul frunzei la caini, frecatul mentei and co. se petrece intre impulsul prostesc al mustarii de constiinta si satisfactia orgasmica data de faptul ca tu, si numai tu, dispui de persoana ta si poti face tot ce vrei cu ea. In cazul asta, stii oricum ca, dupa legile lui Murphy, o sa se intample ceva urgent si extrem de important care sa aiba nevoie de ajutorul tau.. ca deh, trebuie sa fie o urma de dreptate pe lumea asta.

Al doilea lucru, care e legat de primul, ar fi banii, pentru ca, deh, time is money…  in partea asta, la tinkerbell, se empatizeaza cu talent cand vine vorba de subiectul asta spinos. Facand un search dupa vreo parte buna, am gasit una care rezista doar pe jumatate… lipsa lor iti ofera in schimb o viata boema, de artist neinteles, cufundat in elucubratii metafizice, asa ca Luceafarul care ramane la toate rece. Totusi, Tinkerbell spera ca cititorii sai fac parte din topul Forbes si nu prezinta problemele astea “artistice”… iar cei care nu sunt din top sunt fani Voltaj si au 20 de ani.

In al treilea rand, e vorba despre oameni… oameni pe care ii pierzi de bunavoie si oameni care dispar pentru ca le-a venit timpul…ofc, la varianta asta din urma iti dai seama ca, de fapt, everybody wants to live forever. Pentru ca nici un om nu poate fii un pustnic in totalitate, pentru ca, dincolo de tot, in oamenii din jur ne cautam pe noi ca sa ne definim, pierderea lor e de fapt pierderea unei bucati din noi… fie ca e vorba de perioada in timp, de un sentiment dintr-un ocean, de un model… umbrele si dorul si amintirile ramase in schimb nu umplu goluri, ci le adancesc.

In al patrulea rand, e vorba despre toti, noi cei care pierdem timpul, banii, oamenii, cei care pierd meciuri de fotbal, sau pierd autobuze, care pierd un catel, sau pierd la jocurile de noroc, care pierd parinti, prieteni, ani, sanatate, toti… vin eu sa va intreb, fara intentii ascunse e posibil, sigur, indubitabil sa poti sa-ti pierzi vreodata intreaga speranta? Sau, de fapt, nu exista ingeri pierduti in Est?